Lungimea de unda – definiție

Lungimea de unda reprezintă distanţa parcursă de radiaţia electromagnetică pe durata unei perioade de repetiţie (vezi aici definitia frecventei). Radiaţia electromagnetică  se propagă în vid cu viteza luminii – c.

Lungimea de unda se măsoară în metri sau în submultiplii ai acestuia. În mod unanim acceptat, lungimea de unda se notează cu litera (din alfabetul grecesc)  – λ (lambda).

Conform definiţiei, lungimea de  unda este egala cu:

λ  = c * T [m],

unde T  =  perioada de repetiţie a radiaţiei electromagnetice;

unde c = 299.792.458 m/s, reprezintă viteza luminii în vid.

T = 1 / f [s],

unde f =  frecvenţa radiaţiei electromagnetice exprimată în hertzi – Hz.

Rezultă lungimea de undă exprimată funcţie de frecvenţă :

λ  = c/f [m]

Avem :

Viteza luminii c = 299.792.458 m/s, rezultă :

λ = 299.792.458 / f [m]

Clasificarea radiaţiilor electromagnetice funcţie de lungimea de unda

Radiaţiile electromagnetice se clasifică funcţie de lungimea de undă în:

• radiaţii de gamă metrică. λ este de ordinul metrilor cuprinsă între 299.792.458 m pentru frecvenţa de 1 Hz şi 1 m pentru frecvenţa de 300 MHz;
• radiaţii de gamă decimetrică. λ este cuprinsă între 1m şi 0,1 m (1 dm), frecvenţa este cuprinsă între 300 MHz şi 3 Ghz.
• radiaţii de gamă centimetrică. λ este cuprinsă între 0,1 m (1 dm) şi 0,01 m (1 cm),  frecvenţa este cuprinsă între 3 GHz şi 30 Ghz;
• radiaţii de gamă milimetrică. λ este cuprinsă între 0,01 m (1 cm) şi 0,001 m (1 mm),  frecvenţa este cuprinsă între 30 GHz şi 300 Ghz.

Lungimea de unda este o mărime fizică utilizată cu precădere în radiometrie (măsurarea şi clasificarea radiaţiei electromagnetice) şi în optometrie (măsurarea şi clasificarea radiaţiei luminoase).

Mai multe informaţii despre lungimea de undă găsiţi aici.