Maree definitie

Maree

Maree (a) este un fenomen fizic ce constă în variaţia  periodică a nivelului oceanelor ca urmare a efectelor combinate a mai mulţi factori:

1.  forţa de atracţie gravitaţională exercitată de Lună asupra Pământului;

2. forţa centrifugă produsă de rotaţia ansambului Pământ-Lună  în jurul centrului de greutate;

3.  forţa de atracţie gravitaţională exercitată de Soare asupra Pământului;

4. forţa centrifugă produsă de rotaţia ansambului Pământ-Soare  în jurul centrului de greutate;

5. mişcarea Lunii pe orbită în jurul Pământului (fazele Lunii);

6. mişcarea Pământului pe orbită în jurul Soarelui;

7. configuraţia geomorfologică a diferitelor zone de la suprafaţa Pământului.

Fenomenul de creştere a nivelului apei în timpul mareei este cunoscut sub denumirea de flux iar cel de scădere  sub denumirea de reflux.

Formarea mareelor

1.  Pământul şi Luna formează un ansamblu gravitaţional ce se roteşte în jurul unui centru de masă comun aflat la 1700  km sub scoarţa terestră (imaginaţi-vă două sfere metalice, una mai mare şi una mai mică ale căror centre sunt fixate rigid pe o bară, sfere ce se rotesc împreună cu bara în jurul unui punct comun de masă aflat în sfera mai mare, dar nu în centrul acesteia) – fig. 1.

Ca urmare a acestei mişcări de rotaţie, Luna descrie  în jurul Pământului  o orbită eliptică al cărei plan formeză cu planul ecuatorial al Pământului un unghi de declinaţie ce variază  între ± 18,5 º şi ± 28,5º într-o perioadă de 18,6 ani (perioadă nodală) –  fig 2.  Luna exercită asupra fiecărui punct de pe Pământ o forţă de atracţie gravitaţională (cu verde în fig.1) ce este invers proporţională cu pătratul distanţei dintre acel punct şi Lună (forţa gravitaţională scade pe măsură ce distanţa creşte).

Ansamblul  gravitational Pamant-Luna

Ansamblul gravitational Pamant-Luna

 

2.  Rotaţia ansamblului Pământ-Lună în jurul centrului de masă comun, produce  o forţă centrifugă paralelă cu axa Lună – Pământ,  îndreptată de la Lună spre Pământ (cu roşu în fig. 1) ce are o valoare constantă în orice punct de pe suprafaţa Pământului. În centrul Pământului, forţa gravitaţională exercitată de Lună are aceeaşi valoare cu forţa centrifugă (cele două forţe se anulează)  ajungându-se astfel  la  echilibrul ansamblului Pământ-Lună.

Din acest motiv, în fiecare punct de pe suprafaţa Pământului se exercită două forţe – fig.1 : forţa gravitaţională exercitată de Lună – sensul ei fiind de la Pământ la Lună şi forţa centrifugă îndreptată invers, de la Lună la Pământ.

În cazul nostru, rezultanta acestor două forţe creează forţa mareică (cu albastru în fig. 1). Pe partea Pământului aflată mai aproape de Lună, forţa gravitaţională are o valoare mai mare decât forţa centrifugă, astfel încât rezultanta celor două  va fi îndreptată spre Lună. Pe partea cealălată a Pământului, forţa centrifugă va fi mai mare, rezultanta fiind opusă Luniifig. 1. Apa, de o parte şi de cealalaltă a Pământului, tinde să se ridice sub acţiunea rezultantei celor două forţe,  producându-se astfel mareea fig. 3.

 3. Similar, Pământul şi Soarele se rotesc în jurul unui centru de masă comun aflat la 500 de km de centrul Soarelui. Planul ecuatorial al Pământului formează cu orbita descrisă de acesta în jurul Soarelui un unghi cuprins între + 23,5 º la solstiţiul de vară (21 iunie) şi -23,5 º la solstiţiul de iarnă (21 decembrie). Datorită distanţei Soare – Pământ, forţa gravitaţională  exercitată de Soare asupra Pământului  este de două ori mai mică decât cea exercitată de Lună.

4. Forţa centrifugă produsă de rotaţia ansamblului Soare-Pământ în jurul axei sale, compensează forţa gravitaţională exercitată de Soare asupra Pământului, producându-se astfel mareele solare, cu valori maxime şi minime (flux şi reflux) la jumătate faţă de cele produse de Lună – fig 4.

Maree produse de ansamblul Soare - Pamant

Maree produse de ansamblul Soare – Pamant

 5. Funcţie de poziţia Lunii pe orbită în raport cu Soarele (vezi Fazele Lunii),  mareele produse de cele două corpuri cereşti se însumează sau se scad. Astfel, când avem Lună nouă sau Lună plină, mareea produsă de Lună se însumează cu cea produsă de Soare, rezultând un nivel al fluxului mai mare decât de obicei. Dacă Luna este în primul sau în ultimul pătrar,  mareele produse de cele două astre se scad, rezultând un flux cu un nivel mai mic decât de obicei.

6. Mareele sunt influenţate şi de  poziţia Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui. La solstiţiu, atunci când declinaţia Pământ – Soare este maximă,  mareele au un nivel mai mare decât de obicei.  Planul orbital al Lunii oscilează faţă de planul orbital descris de Pământ în jurul Soarelui cu ± 5 º într-o perioadă de 18,6 ani. Dacă la solstiţiu,  Luna orbitează în acelaşi plan în care orbitează şi Pământul în jurul Soarelui, atunci se înregistrează cel mai mare nivel al mareelor.

7. Configuraţia geomorfologică a ţărmurilor determină valorile minim şi maxime înregistrate pentru reflux şi flux.

Astfel, valori maxime ale fluxului se înregistrează în general în golfurile înguste  şi în estuare. Valori mai reduse sunt înregistrate pe ţarmurile ce nu prezintă discontinuităţi.

Tipuri de maree

Mareele pot fi :

1. Diurne – 1 flux şi un reflux pe zi la un interval de 24 h şi 48 min;

2. Semidiurne  – 2 fluxuri şi două refluxuri pe zi la un interval de 12 h şi 24 min;

3. Mixte – diurne şi semidiurne funcţie de factorii ce influenţează formarea mareelor.

Funcţie de latitudine, mareele măsurate într-un  punct aflat de la suprafaţa Pământului, pot fi diurne sau semidiurne. Datorită rotaţiei Pământului în jurul axei proprii, pe  timpul unei rotaţii complete, un  punct de pe suprafaţa acestuia va trece prin două zone de maxim şi minim (latitudini mici apropiate de ecuator) sau printr-o  zonă de maxim şi una de minim –  latitudini mari – fig. 5.

Pe perioada celor 24 de ore, pentru  mareele semidiurne, nivelul înregistrat al fluxului şi al refluxului este în general asimetric .

Funcţie de poziţia Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui, mareele pot avea un caracter cu precădere diurn (la solstiţii, atunci când declinaţia este maximă) şi semidiurn (la echinox – atunci când Soarele se află în planul ecuatorial al Pământului.

Mareele diurne se întâlnesc cu precădere în Australia, Antartica şi Golful Mexic.

Mareele semidiurne se întâlnesc în Oceanul Indian şi în Oceanul Atlantic.

Mareele mixte se întâlnesc cu precădere în Oceanul Pacific.

Cel mai mare nivel al mareei17,3 m  se înregistrează în Golful Fundy –Canada. Se mai înregistrează maree foarte înalte în Golful Ungava –Quebec–Canada– 9,7 m şi în Portul Bristol – Marea Britanie – 9 m.

În mările închise – Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Mediterană, Marea Caspică, nivelul mareei este foarte mic, de ordinul centimetrilor.

About despretot.info

Contact: despretot@despretot.info